Care e treaba frate cu sectele astea?
Penticostali, iehovisti si multe alea?
Cum reusesc ele sa atraga atat de multa lume (evident proasta)?

Cel putin eu asa am observat - care e mai slab de inger pica ca prostu in latul astora ...

Ceva pareri? Poate gresesc totusi ....

Asta fiecare judecă din prisma religiei căreia îi aparţine.

Ce-i drept, la noi aşa s-au manifestat, mai ales în primii ani de după 89, captând adepţi în urma ajutorului dat condiţionat de trecerea la religia respectivă. Nu generalizez, nu pot spune că de fiecare dată a fost aşa.

În schimb, cunosc un caz concret, dintr-o localitate vecină, în care cineva a trecut la o anumită confesiune neo-protestantă, a primit casă şi alte bunuri; după un timp le-a întors spatele şi s-a lăsat cu ameninţări.

Desigur că au fost destui care au profitat de sărăcia unora. Dar problema nu e acolo, că cineva, uneori, a profitat de asta. Problema e că noi (eu vorbesc şi mă exprim referindu-mă la religia majoritară) nu avem dragoste creştinească , pentru a ne ajuta frăţeşte când este nevoie. Asta ca să vedem şi bârna din ochiul nostru...

O foarte mare eroare pe care o faci ca şi mulţi alţii că respectivele religii nu sunt secte. Ele sunt culte religioase recunoscute de stat şi teoretic sau aceleaşi drepturi ca şi ortodoxismul sau catolicismul.

Istoric vorbind aceste aşa numite secte sunt desprinse din protestantism, protestantism (lutheranism, anglicanism, etc) desprins la rândul ei de catolicism, care deasemenea s-a despărţit de ortodocşi la Marea Schismă, formând neoprotestantismul adica aşa zisele secte, care sunt de fapt culte.

Sectă reprezintă acel grup religios desprins dintr-un cult religios oficial şi nu e legalizat de nicio instuţie statală au religioasă recunoscută. Prin urmare dacă 4-5 enoriaşi ex-ortodocşi se desprind din Biserica Ortodoxă şi acţionează altfel, atunci ei devin la fel de sectanţi precum devin dacă se desprind din Biserica Penticostală.

Se prea poate ca metodele unor culte neo-protestante să fie neagreabile în special pentru că pun accent pe apel la sentimente, însă atât timp cât aceste metode de acaparare se desfăşoară în bisericile lor ele sunt perfect legale şi normale.

Iar din punctul meu de vedere mi se pare foarte normal să treci la o religie la alta sau de la un cult la altul atât timp cât crezi altfel decât religia în care te-ai născut. E deplasată ideea că dacă te-ai născut într-o anumită religie, stabilită de părinţii tăi fără acord personal, trebuie să mori în ea. E la fel cum mulţi creştini ortodocşi sau catolici devin atei, deşi datorită botezului ei ar fi creştini.





This post has been edited by iulian.dronca: Feb 19 2008, 04:46 PM

Ortodoxismul e una, ortodoxia e alta. La fel cum una e catolicismul, şi alta e catolicitatea.





http://dexonline.ro/search.php?cuv=secta
Prin originea lor, sunt secte.
Pe lângă asta, ia priveşte în lista cultelor recunoscute. Oare doar atâtea sunt în realitate? Acelea sunt toate?
Desigur altele sunt organizate doar ca asociaţii...



Ceea ce accentuam eu nu e apelul la sentimente, că acesta e normal, ci un oarecare şantaj emoţional şi material. Nu generalizez, dar la asta mă refeream...

This post has been edited by Agapis: Feb 19 2008, 08:09 PM

Dacă am confundat termeni, mea culpa. Dacă tot am greşit şi eu, poate îmi spui şi diferenţele.


Definiţia rigidă din DEX nu explică termenul religios în profunzime. În legislaţia emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor ele sunt explicate în sensul descris de mine. Sectă în sensul adevărat al cuvântului înseamnă doar acea grupare religioasă care nu este oficială. Mai mult Martorii lui Jehova sunt răspândiţi în mai multe de 100 de ţări, au edituri în zeci de limbi, etc. Chiar nu seamănă cu o sectă deşi unele idei diferă de ideile creştinismului. Baptiştii au procent imens în SUA, în multe state de acolo sunt majoritare. Evangheliştii, de asemenea, sunt foarte răspândiţi şi au un număr foarte mare de enoriaşi în Europa Occidentală. Nu mai dau exemple clasice protestante ca anglicanismul care în urmă cu câteva sute de ani a devenit religia oficială a Marii Britanii. Acestea sub nicio formă nu sunt culte chiar dacă DEXul te-ar face să crezi că ar fi.


Doar acestea sunt oficiale în România. Recunoscute şi susţinute de Guvernul României. În alte ţări sunt şi altele.
Indiferent cum se numesc ele sunt Biserici. Dacă Biserica Ortodoxă îşi schimbă numele în Asociaţia Religioasă Ortodoxă şi îşi înregistrează modificarea, ea tot Biserică va rămâne.



Acest lucru nu contest nici eu. Nu e bun apelul minim la sentimente, cu atât mai puţin şantaje ca cel exemplificat de tine. Însă cu siguranţă sunt şi alte lucruri pozitive cum ar fi că acum putem să decidem fiecare pentru noi ce crez să avem. Nu mai trăim în perioade în care ne era interzis să credem ceva.

Martorii lui Jehova nu are cum să fie sectă creştină. Nu prea are multe în comun cu creştinismul.

Secta e ceva desprins din altceva. Bineînţeles că în sens juridic, într-o lege se poate preciza un sens diferit de cel general.

Eu mă refeream că sunt şi altele în afară de cele recunoscute, dar care sunt organizate legal ca asociaţii şi nu ca nişte culte.

This post has been edited by Agapis: Feb 20 2008, 04:21 PM

Te contrazic. Martorii e un cult/„sectă” creştină pentru că îl consideră pe Isus mântuitor şi trimisul Lui Dumnezeu. Că unele idei se contrazic cu creştinismul post-Constantin cel Mare nu-l face necreştin precum nici invenţiile în secolul IV de către creştinismul roman care nu prea au multe în comun cu creştinismul timpuriu, nu-i descreşte valoarea de creştinătate.

Referitor la definiţie atunci putem concluziona dacă o luăm după logica dexuluii/generală/a ta că şi catolicismul e sectă că s-a desprins de Biserica Creştină de Răsărit sau că şi Lutheranismul e sectă că s-a desprins din Catolicism, etc.

Am întânit des această confuzie de termeni ortodoxism-ortodoxie.

Creştinismul ortodox, religia creştin-ortodoxă se numeşte ortodoxie.

Ortodoxismul nu defineşte credinţa ortodoxă, religia ortodoxă, deşi în unele din sensurile pe care le are este legat de aceasta. Sensul principal al termenului ortodoxism este de curent ideologic, literar şi cultural din perioada interbelică cu înclinare spre cultivarea temelor şi motivelor religioase ortodoxe.De la acest sens a derivat şi cel referitor numai la preferinţa pentru aceste teme.

Al doilea sens, care nu are nimic cu ortodoxia, dar poate fi aplicat în unele contexte şi ei ca şi altor religii, dar nu doar religiilor, este de fidelitate faţă de linia oficială, faţă de principiile tradiţionale ale unei doctrine sau concepţii.

Catolicismul se referă la religia catolică, iar catolicitatea este însuşirea de a fi catolic ( în limbaj neo-slavon: sobornicesc). Catolicitatea este şi o însuşire a ortodoxiei, cuprinsă în mărturisirea Crezului Ortodox.

Asta cu condiţia să însemne creştin ceea ce spui tu. E ca şi cum ai spune că creştinismul este mozaism pentru că îl are ca profet pe Moise, isaism pentru că îl are ca profet pe Isaia ş.a.m.d. Şi aceştia erau consideraţi trimişii lui Dumnezeu.

Nu Biserica Ortodoxă sau Catolică e autoritatea supremă care să decidă ce înseamnă creştinism autentic. Cel puţin aşa cred eu. Din punctul meu de vedere creştinismul timpuriu reprezintă „creştinism” asta pentru în religia lor influenţele străine nu au avut impact mai mare. Şi ca să i-au un exemplu concret Martorii nu cred în Trinitate ceea ce coincide cu creştinismul timpuriu, Trinitatea fiind impusă de Biserica Creştină Romană în secolul IV.

Totuşi admit că dacă analizăm din punctul de vedere al unui creştin ortodox sau catolic şi considerăm această religie deţinătoarea adevărurilor creştine, iar unele culte/„secte” cred cu totul altceva despre ideile de bază atunci în mod logic ceea ce spui tu e corect.


PS: Mersi de explicaţiile cu ortodoxism - ortodoxie.

Nu mă refeream la creştinismul autentic, decis sau nu de o anume autoritate. Ceea ce voiam să spun e că martorii lui Jehowa nu îl socotesc pe Hristos ca Dumnezeu, aşa cum îl socotesc religiile/cultele/sectele creştine. Ei îl socotesc ca un profet, cum e şi Moise, şi Ilie, şi alţii. Sunt mai apropiaţi de iudaism decât de creştinism.

În privinţa credinţei în Sfânta Treime, nu a fost impusă, ci doar formulată în secolul IV. Nici nu avea cum să fie impusă o chestiune aşa de importantă. Uită-te de exemplu la dezbaterile şi problemele vremii şi vezi ce furtuni stârneau chestiuni mult mai mici. Cum să fie impusă atunci? Se vorbeşte şi în Biblie de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt, numai că nu sunt numite Treime.

Dar nu se poate dovedi că acei creştini dinainte de secolul IV considerau că Isus ar fi Dumnezeu în sensul descris de Bisericile Creştine de azi. Prin urmare nu toţi cei care nu-L consideră pe Isus ca Dumnezeu-Fiu, nu sunt creştini ci sunt mai apropiaţi de iudaism. Cred că existau creştini în acea perioadă care îl considera special, trimis de Dumnezeu, Mesia care vine să-i mântuiască, dar nu Dumnezeu. Dovadă că în întreaga Scriptură nu există nici măcar un verset care să spună Că Tatăl, Fiul şi Duhul sunt una. În ce priveşte Tradiţia e discutabil iar personal nu o pot lua ca şi bună.


Există o diferenţă între a enumera 3 entitaţi (aşa cum sunt enumerate în Biblie) şi a expune că ele sunt egale şi formează un întreg printr-o taină neinţelesă de om (aşa cum nicăieri în Biblie nu apare, ci doar în scrierile unor personaje religioase).
În ce priveşte formularea vs. impunerea, admit că a fost formulată în teorie, dar religia în sine cu tot cu doctrina aferentă a fost impusă de către împăraţii romani.

Deja deviem de la subiect, aşa ca dacă vrei să discutăm despre chestiuni ca Sfânta Treime sau orice alte chestiuni legate de religie dar nu are legătură cu subiectul topicului, te invit să deschidem un nou topic.
Mai ţin să apreciez faptul că răspunzi în mod elegant şi obiectiv.