Mi-am amintit de ceva nunţi prin ascultarea unei melodii, Noapte albastră - Gabriel Cotabiţă şi implicit mi-au trecut prin minte tot felul de tradiţii, obiceiuri, ritualuri şi superstiţii legate de nunţi.

Mi-e greu să reiau ideile scrise deja pe blog într-un articol, dar probabil înţelegeţi la ce mă refer.

Evident, toate astea diferă de la regiune la regiune, depind de religie şi chiar de mentalitatea oamenilor.
Dacă cunoaşteţi obiceiurile din zona voastră, poate vreţi să le împărtăşiţi cu noi, să le comentăm, cât de absurde sau de... benefice sunt, ce vor să trasmită, ce reprezintă etc.

Dacă aţi renunţa la ”gura lumii”, la bucuria făcută părinţilor şi v-aţi organiza o nuntă fix cum vreţi voi, aţi mai respecta tradiţiile? Dacă totuşi vă compromiteţi şi le respectaţi, de ce o faceţi?

Superstiţiile sunt nişte false tradiţii. Tradiţiile adevărate au un sens strâns legat de momentul respectiv şi te ajută să simţi mai din plin momentul. Falsele tradiţii nu au sens, sunt doar pentru derută, distragere de la ceea ce e esenţial în acele momente şi pentru a înlocui ceva ce ar trebui să fie adânc înrădăcinat în sufletul celor ce iau parte la acel eveniment, cu ceva mai accesibil, mai distractiv. Se mută accentul de pe bucuria împărtăşită cu mirii, pe cea pe care ţi-o dă vizionarea unui număr de circ...