Credeti ca se poate mentine o relatie de la distanta sau kilometrii ce va despart reprezinta o adevarata piedica in calea unei povesti de iubire parca scoasa din cartea cu povesti?

Acum stau si ma gandesc daca odata cu plecarea celuilalt pleaca si iubirea si dorinta, lucruri care odata va legau. Oare se stinge pasiunea atunci cand nu il mai vezi la fel de des pe cel ce odata era mereu langa tine sau din contra ea creste odata cu speranta de al vedea cat de curand?

Sa fie oare adevarate cuvintele, care acum parca te dor mai mult, "Ochii care nu se vad se uita" sau iubirea chiar trece peste orice obstacol?

Asta nu vom sti, dar ne raman speranta si iubirea pe care le purtam pentru acel cineva care face toate lucrurile fumoase sa conteze si, mai mult, toate cuvintele de iubire sa fie si mai pasionale, toate mangaierile mai tandre.

Eu cred ca nu trebuie niciodata sa incetezi sa speri si intotdeauna trebuie sa lupti pentru ce vrei si pentru cine iubesti.

Se poate menţine... Dar probabil trebuie gândit un pic şi în perspectivă. Cam ce se poate face pe viitor să se mai estompeze din distanţă.
Fiecare relaţie are nevoie de comunicare, încredere, ceva libertate etc. De libertate relaţia la distanţă nu se plânge. Va exista destul timp pentru ieşirile cu prietenii.
La încredere şi comunicare probabil trebuie lucrat ceva mai mult decât în mod normal.
Şi dacă mă gândesc mai bine, încrederea nu se referă doar la încrederea în el sau în tine ci în relaţie... Sunt sigură că va veni la un moment dat şi clipe mai puţin optimiste în care te vei gândi că i-ar fi mai bine cu altcineva, altcineva de acolo şi vei avea impulsul să-l împingi spre ideea asta...

In cartile de povesti sunt relatiile perfecte...care eu nu cred ca exista.
Am raspuns insa pentru o singura intrebare din cele enumerate mai sus: pasiunea ramane si dorinta creste.
Cat despre parte cu ochii care se uita va voi scrie mai tarziu, dupa ce povestea se va termina...

Este un banc pe tema asta


" Se poate face sex la distanta?
Raspuns: Sigur ca da! Numai ca obiectul cu pricina sa fie mai lung decat distanta!"

Exclusa relatia la distanta!
Parerea mea ...

Eu cred ca sunt un caz fericit. Am fost prietena sotului meu pt un an, dupa care am stat despartiti un an (el a plecat in alta tara). Ne-am reunit in 2002 si de-atunci suntem impreuna. Ne-am si casatorit (in sfarsit!) aacum 2 ani, cu toate ca vorbeam de nnta din primul an in care ne-am cunoscut! Stiam ca vrem sa fim impreuna si am facut tot posibilul sa fie asa! Nu a mai contat nii ce aveau parintii de spus, ne doream unul pe altul si atat.
A fost greu anul in care am stat despartiti, nu spun nu, mai ales ca eram super geloasa si nu stiam ce face el prin straini, dar ma bucur ca dragostea a invins toate indoielile, pt ca sunt fericita!

Mă bucur mult pentru voi.. Ştiu şi eu ceva cazuri fericite...
Cât de des vorbeaţi în anul ăla cât aţi stat depărtaţi?

La inceput nu prea mult (cateva minute la 2-3 saptamani), ca nu avea posibilitatea sa ma sune. Dupa primele 3 luni, cand a schimbat tara, ma suna mai des (in fiecare week-end si vorbeam cam jumatate de ora, sau mai bine). Apoi am plecat eu in Germania pt 3 luni si vorbeam in fiecare seara (era super ieftin pt el sa sune pe fix acolo), dupa care m-am intors in tara si iar ma suna week-end-urile (si nu numai), pana am ajuns eu la el.