- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa
creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru
a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel
nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri
niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai
dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde
în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca
acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel
mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista
oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime
sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot
sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe
ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.
- Multum! esc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva
ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.