În societatea în care trăim, totul se învârte în funcţie de unele reguli, scrie sau nu, oficiale sau nu...
Să luăm totuşi cea mai importantă dintre ele, legea. Prin ea, suntem obligaţi practic să avem un anumit comportament. Nu putem fura, ucide, jigni sau alte astfel de acţiuni, fără a avea repercursiuni asupra noastră.

Dar dacă nu ar exista legile, am mai fi la fel de corecţi? Dacă am şti că nu există nimic care să ne oprească sau fapta noastră nu ar avea o consecinţă rea asupra noastră, am fura de exemplu?

Ne-ar opri conştiinţa sau ar păli în faţa tentaţiei de a pune mâna pe lucrul altuia, neavând grija consecinţelor?

Eh! E o intreaga discutie pe tema asta.
Pe vremea cand eram ...mai tanar chiar mi-am propus ca tema lucrarii de licenta sa fie "Religia ca mod de a conduce masele".
Evident ca fiind tanar, eram si destul de naiv.
Totusi, am constata ulterior ca o serie intreaga de filozofi s-au aplecat asupra acestei probleme.

Ce era - de fapt ...?

Eu spuneam ca, daca eliminam total legea ca mijloc de coercitie, masele se vor ghida numai prin constrangerile trasate de religie.
Adica cele 10 porunci: nu ucide, nu minti etc.

Toate bune si frumoase dar inoperabile, intrucat natura umana este una rebela.

Daca vreti ... pot continua ....

Nu e totul din constrângere.
Purtarea omului ţine şi de educaţie. Educaţia are două aspecte. Una e aplicată forţat, să fii educat de teama constrângerilor.
Alta e întipărită adânc în om şi nimeni şi nimic nu o poate clinti. Problema e că pe cea de-a doua nu o au mulţi. Iar cei care o au, nu o mai pierd în veci...Şi educaţia asta nu e doar educaţie, ci mult mai mult...

This post has been edited by Agapis: Feb 14 2008, 12:21 AM